And oh how it rains.. oh how it pours...

Te`am iubit. Te`am iubit poate prea mult, statornicit in dulap de pasiuni interzise, tainuit in venele tale ascunse, aglomerate de sunete si culori amestecate, soptindu`mi narcotic extaz al haosului intern. Te`am iubit, eu, optimist nemotivat al placerilor tale infiltrate in irealul fortei mele, vibrand alaturi de tine in aceasta realitate de prisos. Te`am iubit , respirandu`ti fumul cu lacomie, imprastiindu`l pana la ultima celula infometata de tine, devorandu`te complet, scufundandu`ma in transformarile identitatii tale. Ti`am dispretuit reflexia, neintelegand ca paloarea, uratenia acelei despartiri parjolite dintre tine si reflexia ta sunt eu, EU, cu privirea`mi ratacita de nebun, legat prin fire invizibile de lutul sfarmicios al trupului tau, de alegoria arctica a pustiului arid si nisipos al sentimentelor tale inexistente. Am fugit prin tine, am alergat prin venele tale, sarutandu`ti fiecare angstrom, ratacind calea tacerii soaptelor efemere, consumandu`ti amintirile, visele, dorintele. Ti`am tipat bezna pana am ragusit de atata sete confuza ce`mi picura in piept durerea rememorarilor stramte euforiilor minunate de valuri sarate de mare ce se usuca la soare. Mi`ai urat atat misterul plin de ambiguitati, dorindu`ma raspuns exact la intrebari banale, cazut in genunchi in fata ta, ca apoi sa pleci, bucurandu`te de plansul meu mut privindu`te cum te indepartezi. Te`am atins iar, evocand experimente stupide, daruindu`ti sarut fatal pe non`sens de ecouri stanjenitoare, divizandu`te in mii de baloane de sapun.