Thursday, May 24, 2007

Can`t take my mind off you...



Te`am simtit. Te`am simtit pe tine, fluture beat, cu tentative haotice de zbor bezmetic, generandu`mi indescriptibil fior nenumit cand incercai, obraznica, sa ma rupi in fosnete albastre. Te`am simtit, inchizand ochii, bucurandu`ma bizar de mutilarile date de mangaierea aripilor tale, lame ascutite de otel, simple clisee de drog. Asta e povestea noastra, seductie scurta gafaind in suferinta de vis, zbuciumandu`ne zglobii in ameteli stranii, promisiuni ca vom colinda haihui valurile de nori ce se vor sparge de trupurile noastre uscate in asteptarea orizontului. Te`am simtit, in ruinele tunetului ce`mi agita usor cerul inscris pe capacul cutiei, tunet asurzitor, aducator de indescifrabile raspunsuri, irosind zadarnica zbuciumare ascunsa. M`ai risipit in vant, doar ca sa`ti potolesti setea de materie si distrugere, iar eu n`am stiut sa fug, n`am stiut sa ma apar, asa ca m`ai scuturat ca pe o papadie, spargandu`ma in fluturi fara aripi ce`ti adulmeca gandurile. Torturi sistematice de alei laturalnice ce se agita mut sa`si gaseasca iesirea din labirintul barlogului unei umile substituiri de angelizare irosita pe tine, potop de crengi smulse de noapte, pulsandu`mi inutile in geam.

Saturday, May 19, 2007

And oh how it rains.. oh how it pours...

Te`am iubit. Te`am iubit poate prea mult, statornicit in dulap de pasiuni interzise, tainuit in venele tale ascunse, aglomerate de sunete si culori amestecate, soptindu`mi narcotic extaz al haosului intern. Te`am iubit, eu, optimist nemotivat al placerilor tale infiltrate in irealul fortei mele, vibrand alaturi de tine in aceasta realitate de prisos. Te`am iubit , respirandu`ti fumul cu lacomie, imprastiindu`l pana la ultima celula infometata de tine, devorandu`te complet, scufundandu`ma in transformarile identitatii tale. Ti`am dispretuit reflexia, neintelegand ca paloarea, uratenia acelei despartiri parjolite dintre tine si reflexia ta sunt eu, EU, cu privirea`mi ratacita de nebun, legat prin fire invizibile de lutul sfarmicios al trupului tau, de alegoria arctica a pustiului arid si nisipos al sentimentelor tale inexistente. Am fugit prin tine, am alergat prin venele tale, sarutandu`ti fiecare angstrom, ratacind calea tacerii soaptelor efemere, consumandu`ti amintirile, visele, dorintele. Ti`am tipat bezna pana am ragusit de atata sete confuza ce`mi picura in piept durerea rememorarilor stramte euforiilor minunate de valuri sarate de mare ce se usuca la soare. Mi`ai urat atat misterul plin de ambiguitati, dorindu`ma raspuns exact la intrebari banale, cazut in genunchi in fata ta, ca apoi sa pleci, bucurandu`te de plansul meu mut privindu`te cum te indepartezi. Te`am atins iar, evocand experimente stupide, daruindu`ti sarut fatal pe non`sens de ecouri stanjenitoare, divizandu`te in mii de baloane de sapun.

De ce`am in creier nord? De ce`am in suflet sud? ....

Te`am visat. Te`am visat moarta, zacand pe pamant, cu mainile impreunate pe piept, cu parul odihnindu`se pe umerii tai prea albi , prea rotunzi, prea frumosi pentru lumea asta. Tu, papusa de portelan cu ochii goi, te potriveai perfect cu pamantul in care te afundai usor, care te incadra , adorandu`te, dorindu`te, inghitindu`ti plin de pofta mirosul, parul, forma, visele. Ti`am pipait teama sfasiata de raceala albastruie a nebuniei ca un spin infipt in carne, vindecandu`ma de pofta de a`ti admira confesiunile si plasmuirile de demult. Am vrut sa`ti frang linistea perfecta ce ti se odihnea pe chip, pentru ca tu nu mi`ai dat`o niciodata, revenind mereu in mintea mea de smintit si incapatanandu`te sa ramai acolo, exilandu`ma in coltul cel mai indepartat. Mi`am asteptat atat mantuirea asa ca iti sarut carnea tare, ca sa te trezesti din fantezia ilegala a salvarii tale si sa ne reluam dementa distructiva, care ne omoara incet neuronii, pumnii, venele, sfartecandu`ne sufletele cu gheare zdrentuite. Gustul ametitor de suflet pe jumatate putrezit, inca suculent, uitat spanzurat in indicatii regizorale stupide e drogul nostru abstract, neinteles de nimeni. M`ai tintuit in zid de foc si paradis sinistru, lasandu`ma sa ma sinucid incet dansand macabru in furtuni intunecate, aruncandu`ma in prapastii abjecte de sentimente teoretice. Te privesc cu ura plina de nesat, caci te vreau moarta, fiindca te`am ucis prea putin, pierzandu`te printre deceuri si sofisticate schimbari de planuri, dezmembrandu`mi cele din urma circuite electrice ale vietii. Imi simt tarusul insurubat adanc, caci poate n`am vazut, poate am uitat, poate am pierdut nave spatiale ce zboara intors, mirosind a piatra sparta; durere neoriginala, spasmotica, infaptuind crime oribile, barbare si perverse, potolindu`mi sadismul mutilandu`te, aruncandu`te, zgariindu`te, ciopartindu`te, murdarindu`ma de visele tale.

Down the boulevard of broken dreams...



Alerga de colo colo. Ti`am spus ca te iubesc? ... Nu intelegea de ce se ascundea. Haide.. iesi.. vino inapoi ! Esti printre stele? Sunt printre nori? Esti printre picaturi? Sunt printre raze? Esti sunt suntem erau . Se invartea in cerc. Privea cerul. Radea. Intinse mainile ca sa ameteasca mai tare. Raznjet stramb. Infricosator. Chinuitor. Cuvinte cazute si amestecate. Cuvinte care s`au lovit in drumul lor pana jos. Cuvinte rasucite si ucise. Ganduri sfarmate. Bucati din ele pluteau in deriva in mintea lui.





Uitasem sa te caut.. in mine.

Vazu apoi prapastia.

Hai, vino !
Promit sa nu te ranesc.



Cazuse ! Ganduri i se amestecau de`a valma. Ganduri care`l dureau atat de tare incat uita sa respire. Ganduri atat de intepatoare incat il amorteau, paralizandu`l.

Stiu ce`nseamna sa vrei sa crezi. Iti repeti intruna ca e imposibil.

Cazu in genunchi. Ochii erau mari. Ficsi. Privind in gol. Gura schimonosita intr`un sapsm dureros. Frisoane ii cutremurau intreg corpul. Isi infipse degetele chircite in pamant.

Simti ca incepe sa se trezeasca. Capul ii era greu. Camera inca se invartea cu el. Pipai langa el pe pat. O gasise. Seringa. Singura prietena. Inca o doza. Cazu. Se pierdu iarasi. Poate pentru totdeauna.



Friday, May 18, 2007

La adio, tu...



Se resemnase. O cautase peste tot. Intrebase vantul si ploaia de ea. Intelese in final ca nu vrea sa fie gasita. Inchise ochii si ii sopti adio in minte. Isi ridicase prvirea si se mai uita o data in jur. Sperase sa fie acolo. Dar stia ca asta nu se va intampla. Nu putea sa`i dea drumul. In tacerea unui ceas inca mai astept.
Privea zapada. Albul ei ii strapungea privirea. Il simtea dureros in creier. Acele ii amorteau gandul. O faceau pe ea sa dispara. Era bine asa. Privea fiecare fulg in parte. Unul. Zece. O suta. O mie. Voia sa ii stie pe toti cu ochii inchisi ca sa se inteleaga fara explicatii. Se bucura ca un sinucigas care si`a gasit lama.

De cand ninge nu mai stiu..
Voi pastra gandul in destinul inghetat.
Un destin care nu`i al meu..
Al unei vieti in care n`am mai trait de mult timp..

Joc ciudat si tampit. Cu oameni care mor. Fara sens. Ea jucase. Era randul ei sa moara. Tacerile din piept izbucnisera.
-STAAAAAI !
O vedea doar pe ea. Stia doar ca trebuie sa ajunga acolo. Cadea. Se lovea. Se ridica iarasi. Voia doar sa`i spuna pana sa o piarda definitiv.
Te iubesc.

Iar ea cazu in adancuri.

Totusi.. pot ceva sa`ti spun.. pe curand, nu ramas-bun.. aparu, numai tu.. la adio, nu.



Thursday, May 17, 2007

Focuri, focuri danseaza salbatice satanice jocuri


Zadarnic cautase pe sub pietre. Prin apa marii. Printre scoici si nisip. Printre frunzele copacilor. Ea plecase si nu se mai intorcea vreodata inapoi. Ramase un moment pe loc intepenit de acest ultim gand. Nu vor mai fi nici in vis. Nu era o gluma. Chiar o pierduse. Nu avusese curajul sa o opreasca. Cazu in genunchi si incepuse sa scormoneasca pamantul. Trebuie sa o gaseasca.

Privea urmele pe care pasii sai le lasasera in zapada. Zapada.. parca ieri ploua.. sau.. A fost ieri? Poate a fost acum o luna. Sau un an. Da! Daca.. Zambi amar. Era proseste sa incerce sa gaseasca un semn al trecerii timpului inafara lui.Inca o cauta. De cand? Pana cand? Dintotdeauna si pana in cele din urma hotare.

Am pierdut intelesul tainic al ieri.


Isi simtea tamplele zvacnind. Taieturi adanci. Focul il molesea. Nu putea sa se ridice. Stataea asa.. cazut in genunchi, iar imaginea ei ii venea mereu in minte. Vocea ei se amesteca soptindu`i. Ii simtea inca atingerea. Acolo.. pe fata.. langa buze. Ii simtea atingerea mai real decat ar fi simtit`o daca ar fi fost aievea: amestec de furnicaturi si piele moale si calda.

Daca ai ghici..

Wednesday, May 16, 2007

Carousel


Carousel of broken dreams.. turning around in a circle..

Noapte. Ploaie. Se gandea la trecut, incercand sa`si aminteasca cum a inceput totul. Amintirile nu mai erau ale lui. Sau cel putin nu le mai simtea ca fiind ale lui. Prea indepartate. Prea neclare. Prea amestecate cu ce ar fi vrut sa creada despre trecut si ce a fost cu adevarat. Nu mai stia. Cine e? De ce? Cum? ...cand? Iarba va tanji dupa tine, dar nu vei sti niciodata de ce. Isi simtea tamplele zvacnind. Un gol in stomac. Isi amintise un cuvant.. nu mai era sigur ce inseamna.. dar il simtea.. ii inundase fiinta. Si atunci realiza. Cuvantul era pierdut. Oricat de drag i`ar fi fost. Oricat l`ar fi vrut inapoi.

Am vazut soarele deasupra curcubeului in timp ce ploaia curgea.

Se intinse pe pamant si incepuse sa planga. Ii era frig. Si voia inapoi. Voia sa`si auda numele strigat. Voia sa`i spuna o voce familiara ca totul va fi bine pana la urma. Se pierduse.. pe el si pe tot ce a insemnat. Nu exista ziua de maine aici. Stia acum. Scarile trebuie urcate.

Tuesday, May 15, 2007

And so it is..


Zgomot metalic. Miros de iarba proaspat taiata. Miros de pamant proaspat rascolit.. miros de mormant. Zacea intins in mijlocul unui camp.. probabil era un camp.. sau poate era in mijlocul lui nicaieri, acolo unde cerul intalneste pamantul. Ropot de ploaie. Mereu se intrebase cum se aude ploaia cand stai cu capul pe iarba. Trebuie sa zbor! Potop e`napoi si `nainte. Furtuna. Si cu toate astea atat de liniste.. simtea cum picaturile de ploaie curg prin el si ajung pe iarba. Devenise imaterial. Nu era nimeni in jur. E bine.. se saturase de soarele care se incapatana sa ramana pe cer.. nemiscat.. de parca ar fi iesit si soarele din timp alaturi de el.. Sa iasa din timp.. da.. parca asta voia..da.. sa fuga pana ar fi lasat totul in urma.. chiar si timpul.. trisase. Trisase si timpul a inteles si l`a ajuns din urma. Acum vantul ii trezea parul.. ploaia il rascolea lasandu`i dare de lumina pe piele.

Doar noi. Povesti scurte. Apa rece. Vom uita de briza.

E exact asa cum ai spus ca o sa fie.
Raspunde`mi.. unde ma duc? Ce sunt?

E prea greu sa fug de mine. Ma voi inveli cu ploaia. Ma voi ascunde. Voi fi si eu un strop printre atatia altii. Un strop la fel. Voi cadea pe un fir de iarba si voi aluneca incet incet pana jos.. sau dupa ce ma voi fi oprit pe firul acela de iarba, incovoindu`l, iarba va obosi si voi cadea iar. O picatura, doua, trei pe pamant. Apoi voi inainta incet printre bulgarii de pamant si ma voi pierde.. voi lasa in cate un loc o picatura din mine, iar eu voi deveni din ce in ce mai mica.. am sa ma`ntind pe tot pamantul.. iar linistea ma va uita de tine. Si voi disparea.

Monday, May 14, 2007

Cheers, darlin`!


Totul incepuse intr`o dupa`amiaza . O dupa`amiaza atat de la fel cu celelalte incat devenise insuportabila. Inchise ochii. Expirase pana simtise ca se sufoca.. si atunci incepuse sa alerge.. sa alerge cat de repede putea.. poate dupa`amiaza aceea ingrozitor de banala ar fi ramas in urma si nu l`ar mai fi urmarit.. poate ar fi reusit sa scape de ea.. poate ar fi reusit sa iasa din timp si sa ramana suspendat asa.. intr`o bucla.. in care ar fi alergat mereu, in care ar fi fugit mereu de dupa`amiaza aceasta. Nu voia o alta zi. Nu voia o alta dimineata. Nu voia nimic nici acum. Voia doar sa fuga. Cat mai departe. Se impiedica de pietre, isi julea genunchii si mainile. Isi simtea lacrimile siroind pe obraji. Isi simtea plamanii arzand. Picioarele`i erau grele.. corpul nu`l mai asculta.. dar el nu voia sa se opreasca ! Trebuia sa fuga.. sa fuga cat mai departe.. cat mai repede.. pana va iesi din timp !
O simtea inca.. ii alerga prin vene.
-Ce se intampla nu e bine, stii?
-Nici n`as vrea sa fie.
Ma`ntorc azi. Ma primesti? Te rog mult..
*strivita
Cu toata agitatia de azi.. iti dai seama..
Ii simtea ritmul.. il auzea undeva.. surd.. se incapatanse sa`i ramana in creier si sa`l auda neincetat. Ascunde`ma in parul tau si uita`ma acolo.. uita`ma acolo pana cand am sa uit si eu de mine.. pana cand am sa devin o iluzie.. am sa pierd.. poate am sa ma regasesc.. poate.. nu stiu daca vreau.. regasirea ar fi prea dureroasa..