Zadarnic cautase pe sub pietre. Prin apa marii. Printre scoici si nisip. Printre frunzele copacilor. Ea plecase si nu se mai intorcea vreodata inapoi. Ramase un moment pe loc intepenit de acest ultim gand. Nu vor mai fi nici in vis. Nu era o gluma. Chiar o pierduse. Nu avusese curajul sa o opreasca. Cazu in genunchi si incepuse sa scormoneasca pamantul. Trebuie sa o gaseasca.
Privea urmele pe care pasii sai le lasasera in zapada. Zapada.. parca ieri ploua.. sau.. A fost ieri? Poate a fost acum o luna. Sau un an. Da! Daca.. Zambi amar. Era proseste sa incerce sa gaseasca un semn al trecerii timpului inafara lui.Inca o cauta. De cand? Pana cand? Dintotdeauna si pana in cele din urma hotare.
Am pierdut intelesul tainic al ieri.
Isi simtea tamplele zvacnind. Taieturi adanci. Focul il molesea. Nu putea sa se ridice. Stataea asa.. cazut in genunchi, iar imaginea ei ii venea mereu in minte. Vocea ei se amesteca soptindu`i. Ii simtea inca atingerea. Acolo.. pe fata.. langa buze. Ii simtea atingerea mai real decat ar fi simtit`o daca ar fi fost aievea: amestec de furnicaturi si piele moale si calda.
Daca ai ghici..
No comments:
Post a Comment