De ce`am in creier nord? De ce`am in suflet sud? ....

Te`am visat. Te`am visat moarta, zacand pe pamant, cu mainile impreunate pe piept, cu parul odihnindu`se pe umerii tai prea albi , prea rotunzi, prea frumosi pentru lumea asta. Tu, papusa de portelan cu ochii goi, te potriveai perfect cu pamantul in care te afundai usor, care te incadra , adorandu`te, dorindu`te, inghitindu`ti plin de pofta mirosul, parul, forma, visele. Ti`am pipait teama sfasiata de raceala albastruie a nebuniei ca un spin infipt in carne, vindecandu`ma de pofta de a`ti admira confesiunile si plasmuirile de demult. Am vrut sa`ti frang linistea perfecta ce ti se odihnea pe chip, pentru ca tu nu mi`ai dat`o niciodata, revenind mereu in mintea mea de smintit si incapatanandu`te sa ramai acolo, exilandu`ma in coltul cel mai indepartat. Mi`am asteptat atat mantuirea asa ca iti sarut carnea tare, ca sa te trezesti din fantezia ilegala a salvarii tale si sa ne reluam dementa distructiva, care ne omoara incet neuronii, pumnii, venele, sfartecandu`ne sufletele cu gheare zdrentuite. Gustul ametitor de suflet pe jumatate putrezit, inca suculent, uitat spanzurat in indicatii regizorale stupide e drogul nostru abstract, neinteles de nimeni. M`ai tintuit in zid de foc si paradis sinistru, lasandu`ma sa ma sinucid incet dansand macabru in furtuni intunecate, aruncandu`ma in prapastii abjecte de sentimente teoretice. Te privesc cu ura plina de nesat, caci te vreau moarta, fiindca te`am ucis prea putin, pierzandu`te printre deceuri si sofisticate schimbari de planuri, dezmembrandu`mi cele din urma circuite electrice ale vietii. Imi simt tarusul insurubat adanc, caci poate n`am vazut, poate am uitat, poate am pierdut nave spatiale ce zboara intors, mirosind a piatra sparta; durere neoriginala, spasmotica, infaptuind crime oribile, barbare si perverse, potolindu`mi sadismul mutilandu`te, aruncandu`te, zgariindu`te, ciopartindu`te, murdarindu`ma de visele tale.