Se resemnase. O cautase peste tot. Intrebase vantul si ploaia de ea. Intelese in final ca nu vrea sa fie gasita. Inchise ochii si ii sopti adio in minte. Isi ridicase prvirea si se mai uita o data in jur. Sperase sa fie acolo. Dar stia ca asta nu se va intampla. Nu putea sa`i dea drumul. In tacerea unui ceas inca mai astept.
Privea zapada. Albul ei ii strapungea privirea. Il simtea dureros in creier. Acele ii amorteau gandul. O faceau pe ea sa dispara. Era bine asa. Privea fiecare fulg in parte. Unul. Zece. O suta. O mie. Voia sa ii stie pe toti cu ochii inchisi ca sa se inteleaga fara explicatii. Se bucura ca un sinucigas care si`a gasit lama.
De cand ninge nu mai stiu..
Voi pastra gandul in destinul inghetat.
Un destin care nu`i al meu..
Al unei vieti in care n`am mai trait de mult timp..
Joc ciudat si tampit. Cu oameni care mor. Fara sens. Ea jucase. Era randul ei sa moara. Tacerile din piept izbucnisera.
-STAAAAAI !
O vedea doar pe ea. Stia doar ca trebuie sa ajunga acolo. Cadea. Se lovea. Se ridica iarasi. Voia doar sa`i spuna pana sa o piarda definitiv.
Te iubesc.
Iar ea cazu in adancuri.
Totusi.. pot ceva sa`ti spun.. pe curand, nu ramas-bun.. aparu, numai tu.. la adio, nu.
No comments:
Post a Comment